Întemeiată după tradiție în 1191, dar menționată documentar în 1280 sub numele de Castrum Sex și mai apoi cu termenul german Schespurch (1298), Sighișoara este opera constructivă a coloniștilor germani (sașii) aduși în Transilvania pentru paza vechilor frontiere ale regatului maghiar în secolele XII-XIII d. Hr.

Dar istoria acestor meleaguri are rădăcini mult mai îndepărtate în timp. În imediata apropiere a orașului, pe Dealul Turcului (Wietenberg) exista urmele unei vechi așezări din epoca bronzului, dublată ulterior de cea mai puternică fortificație dacică de pe cursul mijlociu al râului Târnava Mare.

Istoria scrisă a Sighișoarei începe abia în anul 1280, când apare menționată într-un document cu numele Castrum Sex. Trecuse un secol de când între zona dintre Târnave și Carpați începuseră să se așeze coloniști originari din Flandra, Mosela sau Saxonia, fugiți din țara de origine și ajutați cu privilegii de regii Ungariei să se stabilească aici și să asigure paza graniței. În 1241-1242 a avut loc marea invazie tătară și distrugerile ei, urmată de o perioadă de regres. Faptul că la 1280 Sighișoara era o mică cetate și că ordinul călugărilor dominicani întemeia aici o mănăstire, arată că așezarea avea deja un rol important și, bineînțeles, fusese întemeiată înainte de 1280.